Cati bucuresteni ar avea curajul sa lase totul (casa, masa, familie, prieteni, viata agitata, job) si sa se mute la tara, la sute de kilometri distanta, ca sa-si urmeze un vis? Cred ca ii putem numara pe degetele de la o mana. Printre ei l-am gasit pe Iulian Dutu, bucurestean la origini, indragostit, insa, de viata simpla. Si-a luat lumea in cap si pasiunea pentru gatit si s-a dus departe, tocmai in Tara Hategului, in satul Rau Alb. Au trait (el, sotia si doi copii mari) pentru cateva luni intr-o rulota pana cand casa veche de peste 100 de ani a fost renovata cat sa se poata muta in ea, dar din 2010 sunt fericiti ca isi traiesc visul.
“La Rau Alb am ajuns dupa multi ani de tatonari si amanari ale momentului in care sa ne mutam. Intai am vrut sa ne mutam la casa pe langa Bucuresti si apoi usor-usor, de-a lungul anilor ne-am tot extins aria de cautare a unui loc care sa ne atraga suficient de mult incat sa ne faca sa facem pasul decisiv. Asa ca, in urma unui anunt pe un forum de discutii am vazut la vanzare terenul de la Rau Alb si vreo 2 ani ne-am programat concediile in zona si apoi dupa ce am vazut si oamenii locului, am decis ca acum ori niciodata”, imi spune Iulian. “Am ales o schimbare atat de radicala pentru ca ne doream o viata mai simpla, departe de oras. Unii au considerat asta o nebunie, altii o inconstienta sau mai stiu eu cum...dar daca ne mutam in vreo suburbie a Bucurestiului (ceea ce oricum nu prea ne permiteam), nu cred ca era mare diferenta intre viata pe care am fi trait-o sau poate ca am vrut mai mult de atat”.
Povestea lui am gasit-o atipica pentru Romania de azi, in care cei de la sate pleaca sa se faca oraseni, in care putini mai cred in traditii, si in care esti capatuit daca ti-ai gasit un post bun si perspective de promovare. L-am descoperit pe Iulian dupa anuntul pe care il face pe blogul personal – Turtita Fermecata: “De mai mult de 3 ani sunt pasionat de brutaria artizanala si fac paine traditionala aproape zilnic. Daca vrei sa vii la noi sa inveti sa faci si tu paine ca pe vremea bunicii, da-ne un semn si te primim cu bucurie”.
La Rau Alb n-am fost niciodata, despre Tara Hategului stiu din pliante si povesti, dar de painea de la bunica imi amintesc si acum. Si poate mai sunt nostalgici ca mine, care si-ar dori sa invete sa plamadeasca aluat si sa coaca painici si cozonaci. Pentru ei Iulian poate fi un bun profesor de brutarie.
O poveste dospita cu multi ani inainte
Pentru Iulian pasiunea pentru paine facuta acasa a aparut cu mult inainte de mutarea la Rau Alb. “Am ajuns la asta ca raspuns al unei auto-provocari de a reusi sa fac acasa cat mai multe produse alimentare pe care in mod normal cineva le cumpara. Si paine se feresc multi sa faca in casa. Considera ca e destul de dificil, dar de fapt le e groaza de faina care se raspandeste prin incapere, vrei nu vrei”, povesteste Iulian. A inceput sa faca paine si nu s-a mai oprit desi, recunoaste ca face destul de multa “mizerie” in bucatarie.
Nu traieste acum din brutarit. “De fapt, in Romania, e aproape imposibil sa traiesti din brutarie, daca o faci la scara mica si in mod corect ...dar speram ca intr-o buna zi oamenii sa-si permita sa cumpere o paine buna si facuta corect, in mod artizanal”. E dorinta pe care o are Iulian si incearca acum sa ii convinga si pe altii ca se poate. Fie ca ne invita sa facem paine la el in curte, fie ca participa la diverse ateliere de facut paine sau cozonaci prin orase din tara.
Ingredientul secret al reusitelor sale rumene e maiaua, o drojdie naturala pe care o cresti si o hranesti zi de zi cu faina (de preferinta integrala de secara ) si o lasi sa se dezvolte singura. Si-a pus reteta pe blog si spune ca nu e greu. Iti trebuie doar rabdare si pasiune.
Un brutar autodidact
Toate lucrurile bune cer timp, iar painea nu e o exceptie, scrie Iulian pe blogul sau. A avut rabdare si si-a acordat timp sa invete. “De pe net, din clipuri, dar si citind diverse forumuri de discutii specializate” spune Iulian. Apoi, a facut voluntariat intr-o brutarie mica dintr-un sat francez, unde a invatat mult mai multe decat ar fi reusit on-line. “Ulterior am facut si cursul de brutari (al Patronatului Roman din Industria de Morarait si panificatie), obtinand o diploma, care sper sa-mi foloseasca vreodata la ceva”.
Partea frumoasa este ca este deschis sa ii invete si pe altii. Nu numai pe blogul sau, unde publica retete si secrete despre painea buna, dar si fata in fata. Din pacate sunt putini doritori care sa mearga la Rau Alb sa descopere painea buna si sa invete despre asta. “Aici la noi am avut doar 2 familii care au venit special sa-si aprofundeze cunostintele despre paine, iar in celelalte orase, cu exceptia evenimentelor la care participarea nu a avut o taxa fixa sau a fost chiar inexistenta, numarul participantilor a fost destul de redus”, marturiseste Iulian, care in vara asta si-a facut singur propriul cuptor de paine si pizza, cu inspiratie tot de pe internet. Ii pare rau ca o parte dintre localnicii din Rau Alb care mai au cuptoare de paine nu le mai folosesc. “Tuturor le e mai comod si prefera sa-si cumpre painea de la magazin”, crede Iulian.
In livada la Gem Session
La Rau Alb, familia Dutu are o livada mare asa ca n-a trecut mult pana sa invite pe toata lumea la sesiuni de facut dulceata si gem cu roadele de aici. “Ideea mi-a venit cautand sa creez un eveniment local care sa atraga oameni si care sa dea posibilitatea orasenilor sa beneficieze de abundenta de fructe pe care am avut-o, culegandu-si singuri fructele si producand dulceturile pentru camara”. Trist, si aceasta provocare a avut putini doritori, desi pretul cerut pe un borcanel de dulceata pe care ai vrea sa il pastrezi pentru acasa era modic. Unde mai pui ca inveti sa o faci cu mana ta si o gusti la final langa paine calda, framantata de Iulian doar cu apa, sare si faina.
Dintre cei care au venit la Gem Session in mare parte au fost rude si cunoscuti, iar gemurile din mere, prune sau alte fructe au ramas in camara familiei. “Anul acesta in afara de mere ( care au fost si de data asta mai multe decat am putut noi face ), nu am avut foarte multe alte fructe, asa ca nu am mai repetat invitatia. Oricum, anuntul a ramas acolo si nu s-a aratat nimeni interesat sa vina sa faca ceva.”
Iulian Dutu nu are o afacere din brutarit, nici din turism rural. Nu face bani nici din paine, nici din lectiile de framantat. E doar o pasiune pe care si-a cultivat-o, din care isi incarca bateriile si din care traieste bucurii. E gata sa o imparta cu cei dornici sa invete, iar daca nu sunt doritori, usa si cuptorul sunt mereu deschise pentru cei care vor o paine adevarata. “Cine doreste o paine de la mine, e suficent sa-mi dea un mail sau un telefon”, ne spune Iulian. E cea mai simpla dovada a darniciei si ospitalitatii. Si parca simti mirosul de paine si sare…ca la romani.
Sursa foto: Turtita Fermecata