Despre mancarea lor, rusii de astazi nu au o parere prea buna. E prea grea, nerafinata si prea simpla si de aceea poate ca dau fuga la restauntele cu specific italian sau frantuzesc pentru cina in oras. De partea cealalta sunt strainii fascinati de ceea ce mesele traditionale rusesti scot la inaintare. Sunt adevarate ospaturi culinare care te fac sa te simti la curtea tarilor.

In ciuda influentelor straine, bucataria ruseasca si-a pastrat autenticitatea si legatura cu pamantul tarii: placintele, clatitele, supele, painea, pestele, ciupercile sunt pregatite acum la fel ca in urma cu sute de ani.

O bucatarie schimbata de vreme si vremuri

Iernile lungi ale Rusiei si-au pus amprenta pe bucatele gatite. Ca sa supravietuiasca frigului, carbohidratii si grasimile erau esentiale. Asa ca painea de secara, legumele si slanina au fost la mare pret, iar supele calde nu au lipsit si nu lipsesc nici acum de la masa. Borsurile cu varza, sfecla si uneori cu carne, drese cu smantana grasa sunt cele cu care se mandresc si acum bucatariile rusesti. Nu e casa in care sa nu gasesti o sticla cu votca (samogon – votca produsa in casa) pe care rusii sa nu a puna cu mandrie in fata oaspetilor.

O natiune ortodoxa, Rusia a avut insa si restrictiile posturilor de peste an, asa ca in locul carnurilor a preferat pestele, ciupercile, fasolea si mazarea. Influentele straine le-a imbratisat numai in masura in care nimic din nevoile zilnice nu se schimba. Astfel, atunci cand vikingii au venit cu tehnicile de pregatire si conservare a heringului, rusii le-au invatat si le-au pastrat, iar cand mongolii le-au adus pentru prima data samovarele au transformat ceaiul intr-un ritual la fel e important precum cel britanic.

Vedetele meniului rusesc

Bucatariei ruse ii datoram reteta suculenta de vitel Stroganoff, inmuiat in sosul gros cu smantana. Se spune reteta a fost numita dupa contele Pavel Stroganoff, o prezenta constanta la curtea Tarului Alexandru I.

Schi, supa densa preparata la cuptor cu carne, peste, carnati, varza sau ciuperci, este una dintre preferatele rusilor si nu numai a lor. Scriitorul Alexandre Dumas a fost impresionat de supa de varza si a cerut reteta pentru a o include intr-o carte de retete personala.

Salata shuba este preferata de sarbatori si e la fel de consistenta ca toate celelalte feluri de mancare rusesti, intr-un amestec de peste, morcovi, sfecla si multa maioneza. Pelmeni sunt chiftele siberiene, aduse in Rusia de mongoli, facute din carne tocata, multa ceapa si condimente.

Clatitele, desi par sa fie delicatesa franceza, au origini vechi in Rusia. Se numesc blini si chiar inainte de Paste se sarbatoreste saptamana Maslenita – saptamana clatitelor. Clatitele rusilor nu sunt finele crepes frantuzesti, ci unele mai groase asemanatoare clatitelor americane pe care rusii le umplu cu orice: dulceturi, ciuperci, branza, smantana, carne. De altfel, umpluturile de toate felurile par sa fie o specialitate ruseasca. Sunt puse in valoare si la placinte, numite Pirohi. In Rusia se gatesc placinte cu aproape orice ingredient: cu carne, cu branza, cu cartofi, cu mere cu fructe de padure.

Desfatare cu ingredinete scumpe

Mesele rusilor nu sunt simple, iar atunci cand te asezi trebuie sa fii sigur ca vei avea un ospat. Aperitivele cu muraturi, slanina, salate reci sau frigarui cu carne de miel sunt completate uneori cu tratine cu unt si caviar. Acesta a fost si este considerat mancarea bogatilor, dar Rusia nu duce lipsa de miliardari asa ca margelutele de caviar negru nu lipsesc din meniurile restaurantelor, servite in boluri cu gheata langa cupe cu sampanie.

Nimeni nu stie mai bine si nu iubeste mai mult caviarul decat rusii. La inceput era atat de scump incat numai tarii si membrii curtii imperiale il aveau pe masa. Legendele spun ca tarii ii taxau pe pescari in icre negre in loc de bani, asa ca in bucatariile tarului Nicolae al II-leau ajunsesera 11 tone de caviar. Pana in 1953 caviarul era un produs exclusivist al Rusieii. Iranul a venit tare din urma, dar chiar si asa nu reuseste sa ajunga la nivelul Rusiei care produce sute de tone de caviar pe an.

Votca – apa pura a rusilor

In limba rusa cuvantul votca este un diminutiv al cuvantului apa, asa ca poate fi exeplicabil de ce rusii par sa fie imuni la efectele acestei tarii facuta din grau. Nu se stie sigur daca originile ei sunt in Polonia sau in Rusia, dar se stie ca la sfarsitul secolului XIV era produsa in multe gospodarii.

Initial, a fost considerata un adevarat medicament, dar in scurt timp i s-au descoperit si gravele efecte de intoxicare a organismului. In Rusia se credea chiar ca ceasta bautura are propriul ei suflet asa ca deseori era folosita in ritualuri religioase cand se impartea celor prezenti. Abia din secolul XVII a devenit o bautura spirtoasa servita la banchetele tarilor, dar si la mesele obisnuite care incepeau cu paine si votca. Rusii spun ca cea mai buna votca se bea foarte rece, urmata de un toast cu caviar sau muraturi.