Absintul – “La Fee Verte” (Zana verde) - a fost puternic popularizat in special printre artistii si scriitorii parizieni: Charles Baudelaire, Ernest Hemingway, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Amedeo Modigliani, Vincent Van Gogh, ne-a povestit Mihai Panfil de la Barmania.

"Dupa primul pahar vezi lucrurile cum ai vrea sa fie. Dupa al doilea, vezi lucrurile asa cum nu sunt. La sfarsit, vezi lucrurile asa cum sunt si asta este cel mai rau lucru din lume." spunea Oscar Wilde.

Culmea este ca, timp de aproape 100 de ani, Franta a interzis consumul de absint, chiar daca acesta a fost mai bine de jumatate de secol bautura nationala, si nu vinul.

Bautura non grata

Datorita unor prejudecati exagerate si unor evenimente nefaste atribuite consumului de absint, acesta a fost interzis la inceputul secolului 20 in aproape toate statele europene. Franta este cea care l-a tinut illegal cel mai mult timp - abia anul trecut guvernul francez s-a hotarat sa-l legalizeze.

Absintul este o bautura alcoolica tare, de 70 de grade, preparata din frunzele unei specii de pelin (Artemisia absinthium), anason, fenicul si alte plante aromatice. Problema este ca in doze mari este toxic si produce efecte halucinogene, datorita continutului de thujone, un compus chimic descoperit in absint.

Mituri sau nu, efectele adverse ale absintului nu suna tocmai bine: aceasta bautura a fost asociata cu epilepsia, tuberculoza, orbirea si alcoolemia, iar persoanele care fac exces sunt predispusi la violenta conjugala, nebunie si chiar crime.

Abia din anii ’90 absintul a avut parte de o renastere pe piata. Astazi, absintul nu se consuma in starea lui pura, ci doar preparat prin metode speciale. Una dintre aceste metode consta in plasarea unui cub de zahar pe o sita deasupra paharului in care s-a turnat absintul. Ritualul este continuat cu topirea cubului de zahar prin ardere (dupa ce este umezit cu absint), acesta scurgandu-se treptat in pahar. 

“Fantanile pentru absint” sunt niste dispozitive inedite, dar tot mai populare, care au drept componente o carafa plina cu apa rece si, de regula, doua sau patru robinete. Procedeul presupune plasarea paharelor cu absint sub robinetele fantanii, care sunt reglate pentru a picura cu exactitate apa (“picatura chinezeasca”) peste cubul de zahar de deasupra paharului. Astfel, dupa topirea zaharului, absintul rezultat este indulcit si diluat, pentru a putea fi consumat fara eventuale efecte negative.